Constantin Ispas are 83 de ani şi are gradul de general în armata română. Este preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război din judeţul Gorj. Viaţa lui a fost o înşiruire de întâmplări fericite. S-a ridicat din sărăcie şi a ajuns să ocupe funcţii importante în armata română, având prilejul să întâlnească oameni care au schimbat cursul istoriei.
La cei 83 de ani, Constantin Ispas este un fenomen. Se simte mai în putere ca niciodată. Are doar câteva fire de păr albe şi citeşte fără ochelari. Lucrează în grădină sau în seră şi merge zilnic la biroul de la sediul Asociaţiei Veteranilor de Război. Nu are probleme deosebite de sănătate. Parcă deţine secretul tinereţii fără bătrâneţe. Constantin Ispas ne-a spus că iubirea a jucat un rol important în viaţa lui: „Eu nu vreau să încurajez comportamente nesănătoase, dar activitatea hormonală are un rol foarte important în menţinerea sănătăţii fizice şi psihice. Am avut norocul să am o soţie care nu mă întreba unde am fost şi ce am făcut. De asemenea, dragostea faţă de flori, de oameni, de natură şi de viaţă, în definitiv, are un rol foarte important“.
A plecat desculţ la Bucureşti
A venit pe lume pe 23 august 1925, în comuna Turcineşti, într-o familie de ţărani săraci lipiţi pământului, care se ocupau cu creşterea animalelor şi munceau la cei înstăriţi pentru a-şi asigura cele necesare traiului. Constantin Ispas a avut o copilărie chinuită. A muncit de mic, pentru ca să poată supravieţui. Sărăcia şi tristeţea îl copleşeau. Toţi membrii familiei mâncau la o masă rotundă cu trei picioare, dintr-o strachină făcută din pământ, un singur fel de mâncare cu mămăligă caldă. Deşi familia lui făcea eforturi mari pentru a-l ţine la şcoală, de multe ori mergea nemâncat, doar cu o bucată de mămăligă şi o ceapă în traistă. Se izola de ceilalţi copii, pentru a nu fi văzut în timp ce mânca merindele puse de mama lui. Pentru că sărăcia devenea tot mai apăsătoare, părinţii i-au cerut să meargă argat la un moşier din satul vecin. A muncit o perioadă ca slugă. Întors acasă într-o zi de Sfânta Marie, viaţa avea să i se schimbe. Tatăl său a primit vizita unui fost coleg de şcoală, ajuns ofiţer în armata română, care, la finalul întâlnirii, l-a întrebat dacă îl lasă pe copilul în vârstă atunci de 13 ani să meargă cu el la Bucureşti. Căpitanul Traian Diaconescu avea să devină mentorul său. A plecat către o nouă lume, desculţ şi îmbrăcat doar cu o cămaşă din cânepă lungă până la glezne. Aşa îşi începea Constantin Ispas drumul către o nouă viaţă. „Am plecat desculţ la Bucureşti, pentru că mama mi-a spus că nu am nevoie, că în Capitală este «trotal». Am fost copil de trupă“, a povestit Constantin Ispas. După câţiva ani a plecat pe front, în Basarabia. A scăpat ca prin minune de la moarte, dar a fost rănit, iar apoi s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
S-a întâlnit cu Stalin
Cariera militară a reînceput în anul 1948, când, miraculos, toate bolile de care suferea au dispărut. A fost încorporat la Regimentul 5 Artilerie Grea, din Braşov. Norocul i-a surâs din nou şi a fost selecţionat pentru a urma cursurile Şcolii militare de subofiţeri politici. A terminat ca şef de promoţie, după care a fost avansat rapid, ajungând la gradul de locotenent, şi în final la Marele Stat Major al armatei. S-a bucurat de aprecierea ofiţerilor bătrâni şi, cu ajutorul lor, a ajuns şef al Secţiei de Mobilizare. În anul 1953 a fost admis la Facultatea de Arme Întrunite din cadrul Academiei Militare, unde, după terminarea celor trei ani de studii, a rămas să-şi desfăşoare activitatea ca lector adjunct. Mereu deschis către noile ştiinţe şi dispus să înveţe, Constantin Ispas a fost desemnat să se ocupe de realizarea unor sisteme informatice pentru toate categoriile de arme, fiind mutat ca ofiţer cu automatizarea într-un organism nou: Secţia de cercetări ştiinţifice pentru mecanizarea şi automatizarea conducerii trupelor în cadrul Statului Major al armatei. A publicat mai multe cărţi de specialitate şi a reuşit să devină un nume respectat în armata română. În perioada următoare a lucrat la sistemul informatic al armatei, intrând în legătură cu persoane foarte importante. A fost numit apoi în funcţia de şef al Secţiei Sistemelor Informatice Teritoriale. Din această postură, s-a întâlnit cu oameni care au schimbat istoria, cum ar fi Stalin, dar bătrânul general nu vrea să vorbească despre aceste lucruri: „Nu pot să spun prea multe lucruri. Am avut multe întâlniri cu oameni deosebit de importanţi. M-am întâlnit şi cu Stalin“, a menţionat generalul.
Generalul Ispas a devenit primar al comunei natale
I s-a propus să plece la Moscova, dar a declinat oferta, preferând să se retragă la Târgu Jiu, în funcţia de comandant al Centrului Militar Judeţean, unde a activat până a ieşit la pensie. A luat, din nou, cea mai bună decizie, întrucât cel plecat în locul lui s-a întors în ţară după numai câteva luni, în sicriu.
Evenimentele din decembrie 1989 l-au adus în postura de primar al comunei natale, Turcineşti. A ocupat această funcţie timp de trei ani, fără a primi salariu, perioadă în care a realizat foarte multe lucruri pentru comunitate, cum ar fi construcţia dispensarului din centrul localităţii şi asfaltarea drumului. A refuzat să intre în politică şi nu a candidat la alegeri, retrăgându-se din funcţia de primar. „Imediat după revoluţie, au fost nişte vremuri foarte tulburi. Oamenii din localitate au vrut ca eu să devin primar. Am fost primar timp de mai mulţi ani, dar nu am primit nici un leu salariu. S-au făcut multe lucruri importante în perioada respectivă, cum ar fi drumul şi dispensarul. Nu am primit salariu pentru că eram pensionar“, a mai spus Constantin Ispas.
A conceput biografiile a 150 de personalităţi
Generalul Constantin Ispas a fost mereu înclinat către cultură. Ultima parte a existenţei sale şi-a dedicat-o evidenţierii vieţilor marilor militari gorjeni. A dorit ca aceştia să nu rămână acoperiţi de negura istoriei, iar faptele lor să fie cunoscute de toată lumea. A reuşit să scrie mai multe volume care cuprind biografiile a peste 150 de personalităţi ale armatei române. O muncă de documentare colosală pe care a reuşit să o ducă la bun sfârşit. Acum şi-a propus să adune date despre toţi eroii localităţilor din judeţul Gorj şi să-i publice într-o carte.
